Sa fim fericiti !

Fericirea este o variabila in viata. Eu cred ca exista clipe fericite, nu o stare permanenta. Sunt momente in viata cand simti ca traiesti cu adevarat. Nu exista un etalon comun dupa care sa resimtim un anumit moment. Clipele in care sunt eu fericit sunt acelea in care simt multumirea in ochii iubitei mele, sau cand vad un zambet pe figura copilului. Clipe fericite pot fi momentele cand urmaresti cu ambitie un tel, iar la final esti multumit de rezultat. Un gest placut de la un prieten te poate face fericit o clipa. Lucrurile marunte, fara insemnatate majora, de multe ori ne incanta. Daca fericirea poate fi astfel descrisa, atunci fericirea aduna clipele traite astfel.

Drumul catre iad e pavat cu intentii bune

Sunt oameni care nu vor sau nu pot sa inteleaga ca un seaman al lor nu le poate fi proprietate, indiferent ca le este copil (infiat sau nu), sot, sotie, etc. Intotdeauna un copil in puritatea lui e mai drept si mai bun, decat orice matur rezultat al abrutizarii de catre o societate nu tocmai sanatoasa. Avem iluzia ca noi parintii ii vom pastra acea inocenta specifica unei copilarii, pe care eu cel putin mi'as dori sa o vad la multi oameni debusolati, sperand ca ii facem un bine aratandu'i un drum de urmat. In general contactul cu societatea in maretia ei ne influenteaza negativ, pentru ca nu are nimic din inocenta copiilor care am fost. Iar in particular rolul parintilor devine uneori inutil si ineficace, in destinul unor copii care trebuie sa'si afle singuri calea de urmat. Rolul de jandarm pe care unii ni'l asumam are efecte deseori, adverse.
Daca nu iti cunosti odrasla, intentiile bune, vor pava un drum catre...conflict sigur.

De cate ori iubim in viata ?

Prima iubire nu se uita niciodata, dar se memoreaza si a doua. A treia o pui la socoteala, iar de la a patra te trezesti ca te trag de maneca produsele iubirilor...
- Tati, tanti care e cu nenea nu e mami?
Viata ne este guvernata de sentimente, sau nastem pasiuni pentru a ne implini ca fiinta? Sa despicam firul in patru sau luam una din retetele din batrani?
Se ia una bucata femeie si una bucata barbat. Se amesteca la foc mic pentru a se obtine pasiune si niscaiva sentimente.
Daca se taie compozitia, nu au decat sa'si ia fiecare ce apuca si destinul la spinare. Daca nu se taie se pune totul pe tava, verighete si tot alaiul, si se introduce la cuptorul bine incins, al unei casnicii fericite.
Reteta e infailibila, dar unii mai uitam sa punem in amestec, ceva ingrediente. Daca nu ne reuseste, o luam de la capat, unul dintre ingredientele necesare e perseverenta.

Putem fi etichetati dupa semne zodiacale?

Se incearca asertiunea precum noi oamenii putem fi etichetati dupa calendar. In opinia mea doar cei naivi pot crede ca intervalul calendaristic in care ne'am nascut poarta o influenta asupra peronalitatii umane. Eu nu am auzit ca o influenta sa o aibe si locul in care ne'am nascut. Distanta fata de obiectul astral ce iti influenteaza soarta, este diferita pe glob si merita sa fie luata in calcul.
Dar pun pe tapet adeptilor zodiacului o situatie ipotetica.
O gravida in 7 luni din Bucuresti se afla in excursie in China, unde are loc un accident in urma caruia trebuie sa nasca de urgenta. Cel mai apropiat spital nu se afla in China, ci dincolo de granita in India unde se ia decizia sa se deplaseze. Dar pana la destinatie, micutul iese afara, iar locul unde se intampla e chiar vama dintre cele doua state. Intrebarea este carui zodiac ii atribuim personalitatea bebelusului, chinezesc, indian sau european, tinand cont ca se afla si la o altitudine mare? Iata o dilema.
Un alt aspect este momentul cand ii atribuim apartenenta la un grup, semn zodiacal. In speta momentul nasterii, nu momentul intarcarii copilului, sau cand ovulul este fecundat. Acel copil nascut este un organism dezvoltat in 7,8 sau 9 luni de crestere, iar omisiunea din viata individului a acestei perioade e de neinteles, atat timp cat existenta biologica a oricaruia nu incepe in ziua nasterii. Un argument in sustinerea acestei cauze este simbioza cu mama, nefiind un organism independent. Dar nu trebuie uitat nici interdependenta copil - mama si in timpul alaptatului. Si atunci pare greu de inteles de ce astrologii au ales momentul nasterii, ca definitoriu pentru cristalizarea si calculul astral al personalitatii.

Politetea o marca a personalitatii?

Pe cine incalzeste o politete falsa? Politetea eu cred ca e ceva relativ, si e una din minciunelele noastre zilnice. De ce ? Pentru ca nu stii niciodata cata minciuna ascunde. O mica parte sunt politicosi sincer, o fac din suflet, iar ca sa fii sigur de acest lucru trebuie sa ii cunosti bine pe indivizi.
Altii o fac plictisiti de complezenta si o fac pentru ca asa au fost educati. Dar nu stii ce isi spune in mintea lui despre tine. Cu alte cuvinte politetea e o masca a ipocriziei. Cui nu i se intampla sa fie salutat politicos de persoane care spun verzi si uscate despre tine altor amici ai tai?
Tot ipocrit esti daca esti politicos doar de uzanta. Daca ai o parere proasta despre cineva si ii transmiti un zambet pana la urechi, nu inseamna ca esti cinstit fata de acea persoana. Sa nu transmiti ceea ce gandesti si sa o tii doar pentru tine, e o forma de ipocrizie. La fel si atunci cand spui jumatati de adevar. Omisiunea in exprimare, pentru ca e facuta cu buna stiinta, e tot o minciuna. Politetea aplicata intr'o relatie cu o persoana caruia ii canti prohodu', e un fel de omitere a adevaratelor ganduri, iar omiterea nu e sinonima cu uitarea.
Mai devreme sau mai tarziu, afli daca politicosul (unii nu sunt o carte deschisa) este si a fost un ipocrit mereu sau a fost sincer mereu si isi merita respectul de'a pururi.
Prostia asta cu intorsul obrazului de doua ori e pentru naivi si prosti.
E adevarat te dezbraci si de caracter, dar doar daca vrei sa nu fii ipocrit. E pura alegere. Politetea la unii pe care ii stii cum sunt in realitate chiar e penibila. Sunt mitocani notorii cu pretentii de amabilitate atat de ridicole, incat te intrebi de ce vor sa mai salveze aparentele. Spun asta pentru ca dimensiunea morala a adevarului exista, inca din fericire, in societate.

E criza sau "facem crize"?

Am fost 40 % la vot. Eu cred ca noi romanii am facut destul, mai departe minoritatea va decide. Restul ce ar mai putea face? Unde am mai auzit asta? Toti am ales, unii sa ne reprezinte alesii, iar altii sa decida minoritatea.
Daca e sau nu criza, o resimtim in particular fiecare. Dar e clar ca unii se cam prevaleaza de ea. Guvernantii ingheata salarii si restructureaza. Unii nu platesc salarii, iar altii raman fara locuri de munca. E un efect in lant, in care adevaratii specialisti vor trebui sa gaseasca solutii adecvate. Financiar daca se iau masuri proaste, vom vedea cat de curand rezultatele.
In definitiv, mai toti schimbam ce e vechi uneori, casa, masina, mobila...nevasta sau amanta. Si acum va trebui sa schimbam ceva. Sa strangem cureaua sau sa ne adaptam unor situatii noi.
"Hei rup" nu va fi o solutie niciodata. Indemnuri de acest gen sunt frectii la picioare de salcam. Parerea mea este ca nu avem o criza, ci doar ca facem crize. E adevarat ca se ramane fara loc de munca. E ceva natural, daca nu ai cu ce plati un salariat incompetent. Se stie ca cei neproductivi sunt cap de lista in cazul concedierilor. E dureros, dar cei care au ramas fara loc de munca trebuie sa isi aminteasca si ce au facut in ultimii ani. Sistemul nostru imunitar chiar in acest fel lucreaza, distruge exact ce nu ne trebuie si ne afecteaza in organism.
Se da vina pe banci, pe guvernanti, pe oportunisti, comisionari, etc. pe buna dreptate. Anticorpii sistemului financiar mondial lucreaza cu greu, la cati virusi avem in sistem.
Aici e buba, inchipuiti'va cati oameni sunt pusi la treaba sa dea de furca unui hacker. La fel de multi sunt cei care s'au lacomit, si au paralizat finantele mondiale, asta daca e vorba de asa ceva si nu de un mare bluf. In aceste momente poate nu va inchipuiti cine sunt interesati de "CRIZA", si de ce e lipsa de lichiditate.
Cititi despre asa zisele "crize" din istorie, si va cruciti.
Nimic nu e intamplator, totul e orchestrat si cineva castiga, asa cum cineva castiga si in urma unui "razboi", in care isi vinde arme ambelor parti combatante. Cinic nu'i asa?
In opinia mea, cinici sunt si cei ce castiga din aceasta criza de lichiditate provocata. Cand nu sunt bani nicaieri, nu ai tendinta sa iei mai scump de acolo unde gasesti? Iar cineva totdeauna are de imprumutat mai scump. Nu asta e ideea?

Influenta astrelor sau liberul arbitru ?

Recunosc ! Ma influenteaza Luna Plina, Soarele la asfintit si Venus in pat. In rest... Neptun ma indispune, Jupiter ma intristeaza, Pluto ma lasa rece, Uranus si Saturn nu i'am cunoscut dar probabil ca imi sunt indiferenti. Marte imi e ca un frate, iar de Mercur cand aud ma ia naduselile. Ce sa mai zic de restul de stele si planete, fiecare are influenta lor in viata noastra, precum avea vecina mea de la sapte asupra gandacilor ei de bucatarie.
Suntem atat de diferiti incat cifra 12 nu ne ajunge sa grupam temperamental toti oamenii. Leii sunt melancolici, colerici, sangvini, flegmatici, idealisti, rationali, protectori, emotivi, pasionali, artisti, creatori, lasi, mandri, modesti, altruisti, la fel cum sunt si taurii, scorpionii, racii, gemenii ... diferiti precum ADN... Astrele sunt la fel de influente in temperamentul nostru, pe cat de finit e Universul.